600 ani de credință baptistă la Cladova - dorința de la Sărbătoarea de 120 de ani a bisericii

             

            

            Vă invit să ne imaginăm anul 2503 când se vor sărbătorii 600 de ani de existență a Bisericii Creștine Baptiste din Cladova. Dacă Dumnezeu mai lasă Pământul până atunci probabil că ne putem imagina câteva scenarii în baza istoriei bisericii și a istoriei în general de până acum. 

            Un prim scenariu ar fi că la Cladova nu mai este clădirea ci doar niște ruine ale clădirii care acum este îmbrăcată în zi de sărbătoare datorită celor două familii tinere folosite de Dumnezeu în prezent . Mi-aș dori chiar dacă sărbătoarea de 600 de ani se va ține într-un alt loc și nu vor fi decât ruine la Cladova, cei care vor ajunge la aceste ruine să descopere un panou cu istoria bisericii din loc și astfel oamenii să nu uite că au fost aici oameni care l-au cinstit pe Dumnezeu. Cred că ne-am dori pentru acei turiști sau localnici care vor fi pe ruinele clădirii să descopere între cărămizi și o Biblie veche între ele care să amintească de dragostea pentru ea a celor care s-au închinat aici. Turiștii și localnicii să se așeze jos pe coama acestui deal și să citească în adierea vântului „ruah” Cuvântul care să fie folosit de Duhul Sfânt să producă o schimbare supranaturală a vieții. Cu atât mai mult dacă este un descendent al cuiva care a avut înaintași ai săi care să fi fost membri în această biserică. 

            Un alt scenariu legată de migrația dinspre orașe spre sate și locuri pitorești care face posibil să fie mai populată localitatea. Deja se întâmplă prin câteva familii un astfel de scenariu. Atunci ne putem imagina în anul 2503 în locul acestei clădiri de biserici una modernă cu toate facilitățile și astfel să aibă zeci și sute de credincioși care s-au alipit și de biserica din acest loc nu doar de frumusețiile naturale ale Cladovei. Putem să ne imaginăm o tabără a bisericii. La jubileul de 600 de ani ne încântă gândul că se va aminti de meritele Domnului Isus Hristos în apariția și păstrarea acestei biserici din anul 1903 când a luat ființă. Că se va aminti de slujirea plină de dedicare atât în domeniul pastoral atunci când nu era decât „o turmă mică” dar gata de slujire. Să se amintească de monografia bisericii scrisă de pastorul Ioan Mirăuțe. Scriptura să fie la loc de cinste în închinarea bisericii, să fie citită, studiată, predicată pentru aceasta este nevoie să facem noi astăzi acest lucru pentru ca lanțul acesta din 1903 până în 2503 să nu fie rupt niciodată. Raisa Roșu retrasă la Cladova la pensie împreună cu familia ei în anul 2093 să iubească Cuvântul, să-l păstreze pe Cristos și credința curată și astfel va exista un fundament bun ca până în anul 2153 (adică la a 250 aniversare a bisericii) să fie oameni care să-l iubească pe Domnul aici în Cladova. 

            Al treilea scenariu este că în 2503 biserica nu va mai fi pe pământ, credincioșii vor fi la răsplată cu Domnul pe care l-au iubit ceilalți oameni vor avea dorința împlinită și nu vor fi lângă Hristos în veșnicie dar nu vor fi fericiți ci pedepsiți. Din punct de vedere teologic, nici unul dintre noi nu vom uita amintirile de pe pământ întrucât va trebui să știm de ce suntem acolo și ce a făcut Hristos pentru noi. Din acest motiv este posibil să putem sărbători modul în care Dumnezeu i-a folosit pe acești oameni din trecutul bisericii din Cladova să ajungă credința și la noi. Mi-aș dori să putem să ne uităm atunci la o poză de la Sărbătoarea din 25 iunie 2023 de la Cladova și să ne amintim că a fost o zi în care L-am slujit cu smerenie și în curăție de inimă pe Cel care merită toată lauda. 

            Indiferent care va fi scenariul mă rog să rămânem cu principiile general valabile din toată această călătorie în timp. Sunt lucruri care se vor schimba cu siguranță dar sunt valori spirituale care dacă au dăinuit mii de ani cu siguranță pot să mai dăinuiască câteva sute de ani. Credincioșia noastră de astăzi poate reprezenta nu o garanție dar o motivație puternică pentru cei care vor veni după noi. 

(Text izvorât din dragostea ce o port acestei biserici întrucât împreună cu Ștefănescu Cornel în perioada anilor 2003 - 2005, înainte de a pleca la Seminar, am învățat să slujesc pe Domnul în acest loc).